Primele zile de liceu (1-8)

15Sep08

E 9 septembrie, şi chiar de mă simt ciudat… admit că sunt « licean ». De ce ? Pentru că a fost 1 septembrie, şi am ajuns în a X-a “B”, o clasă real(ă/istă) de liceu. Cum a fost prima zi? Ciudată! De ce? Pentru că mă simţeam ciudat, pentru că aveam şi emoţii. Trei ani pe care-i voi petrece alături de o clasă nouă. Nu mi-am luat cămaşa albă şi pantalonii negrii pe care stau praful săptămâni întregi, un tricou negru m-a făcut să mă simt bine. …să mă simt – eu. Fac cunoştinţă cu toţi colegii mei noi, sau defapt, tind să fac … majoritatea timizi… nu ca mine. Am grijă să-i aduc aminte lui Nicu că a greşit că a venit cu mine în clasă, cu mine în bancă (ulterior mi-a zis că regretă, îl înţeleg). Ce a trebuit să facem în prima zi ? Să aşteptăm discursurile lungi ale şefilor de catedre, directori adjuncţi şi copilaşi dintr-a I-a, cu mutre speriate. După… o oră de dirigenţie… Diriginte D-na Severin. E de bine ? E de rău ? Nu ştiu…

După câteva lupte cu Doina şi Lia pentru banca a IV-a de la uşă (Mă ştiu de mare încăpăţânat) (ce mai zâmbea Nicu), am încercat să ne auzim diriga. Să alegem între « Izvor, Râu şi Mare » şi « Bere, Şampanie şi Cognac », probabil să facem cunoştinţă astfel… măcar să ne apropiem unul de celălalt. Am ales Izvorul şi Berea, evident (evident ?).

Primele impresii ? Noii colegi – foarte timizi cu câteva excepţii, noi – aceiaşi. Eu simt că m-am schimbat. Oare cum ?

 

A doua zi a început cu o oră de clasă în care am încercat să ne clarificăm care şi cine e. Urmează o oră de istorie… D-na Bujag (ex-directoare). Ajung în prima bancă (de la perete), pentru că Evelina (colegă nouă) nu se simte în largul ei în prima bancă… şi-mi pasează banca ei. D-na Bujag presupune că are mari aşteptări de la mine (ca şi mine de altfel) (mă tot întreabă, îmi tot cere părerea), însă… sper să fie cum zice ea. Am început să găsim câteva cauze a succesiunii orânduirilor sociale, dar … devine temă pentru acasă. Urmează o oră de informatică unde am încercat cu mult efort să-mi aduc aminte câteva programe din Pascal, fără succes. Limba română îmi este predată de D-na Cecan, nu mi-a mai fost profesoară, dar presupun că mă cunoaşte. Ne-a tot zis ceva gen : « Literatura este o cunoaştere deplină a vieţii ce surprinde omul sub aspect interios şi exterios şi …», şi… asta am reţinut. Lecţia a IV-a : senzaţionala, excepţionala şi neobişnuita fizică. O matematică cu D-na Rovena în care facem cunoştinţă şi ne semnăm caietele. Plictisitor. La fel şi o lecţie de recapitulare la chimie … atât. Noul an se anunţă promiţător … (nu ştiu în ce sens)

 

A treia zi de şcoală debutează cu o altă lecţie de recapitulare la chimie, interacţiunea acizilor, bazelor şi oxizilor, (bla bla bla). Urmează să ascultăm iarăşi filosofiile D-nei Cecan la adresa literaturii (care ne învaţă prin Joc, prin Dragoste, prin Călătorii). Lecţiile de matematică trec repede, poate pentru că-mi plac ecuaţiile. Iar ora de Educaţie fizică a fost destinată pentru a ne cunoaşte probabil, stând întro clasă izolată de sala de sport (e în renovare). Lecţia de biologie îmi aminteşte de clasa a IX-a, de mirosul manualelor de atunci, de colegii de atunci. Îmi inchei ziua cu o oră de matematică. Sunt epuizat.

 

E 4 septembrie. Limba franceză – D-na Iordache – lecţiile de franceză îmi provoacă plăcere… pot discuta cu profesoara aşa cum aş vrea eu să fie relaţia elev-profesor. Îmi place. Geografia nu apucăm să o facem, cu toate « problemele » clasei. O matematică ce trece repede din cauza problemelor din ecuaţie, povestesc tema la biologie şi mă delectez cu o lecţie de fizică. A doua zi aflu că am luat 9 la bio, zvon nefondat după ce am aflat că e “doar” un 10.

 

5 Septembrie : O informatică în care încă încerc (din nou !) să-mi aduc aminte (iarăşi) programele Pascal, o română în care încercăm să dăm exemple de opere din care învăţăm ceva, o franceză la care iau primul 10 din liceu, pentru că am povestit un text (de fapt, am combinat 2 texte) şi o istorie cu orânduiri sociale. Am plecat d apoi deoarece lecţia 6-a nu o făceam (profa plecată), iar d-ul de ed. fizică a fost îngăduitor. O să-mi placa la liceu J

 

E luni deja, după un week-end lung, în care am conservat şi compot, ajung la şcoala în prima bancă la geografie, discutăm despre lecţiile de dirigenţie (alegem să vorbim despre viaţa sexuală). După ce ne introduce (!) profesoara în lecţiile de geografie (la figurat), urmeză limba franceză în care conjugăm verbe la timpul prezent imperfect. La lecţia de Noi şi Legea facem cunoştinţă cu D-na Mindrigan, care, nu ştiu de ce, şi-a adus aminte cum eu « alergam în gimnaziu, şi ieşeam din clasă cu tot cu uşă, şi un cârd de fete după mine ». Nu-mi aduc aminte, nici colegii nu-şi aduc. Facem cunoştinţă unii cu alţii, eu fac statistica la Paragraful II (starea civilă : avem 10 fete ocupate, 6 libere, una absenta J, şi Evelina nehotărâtă. A zis că nu ştie).

Urmează o matematică … ca celelalte. La ora de limbă română suntem puşi să povestim tot ce ne-a povestit profa la lecţiile precedente. Lilia se ridică, povesteşte puţin şi primeşte 7 K. Urmează Mindrigan cu aberaţiile lui care primeşte 8 („Romeo şi Julieta e un roman în care Romeo se ducea la balconul Julietei”). După o povestire drăguţă a Evelinei, aflăm că a primit doar 9. Doina, cu vocea tremurând primeste 10 („e mai bine ca Evelina, la ea lipsesc câteva exprimări”), iar eu – 10 („mai bine ca Doina”). Fericit, plec la ora de fizică la care rezolvăm problemele de care sunt îndrăgostit.

Filed under: Viaţa mea!   |  Leave a Comment
Tags: adolescenta, jurnal, prieteni, scoala, Viata