“Toaletele din satele Moldovei”

04Oct08

Am aflat azi că am intrat în etapa a doua la concursul de fotografie “Toaletele din satele Moldovei”. Din cele 57 poze trimise la concurs, 10 au rămas în “marea finală”, printre care şi umila fotografie trimisă de mine.

Vă prezint mai jos “finalistele”:

Filed under: Achtung!   |  Leave a Comment
Tags: concurs, fotografie, Moldova, sat, toalete, WC

Înapoi în timp – Zdob şi Zdub

03Oct08

Zilele trecute (ieri) am descarcat de pe torrente 4 piese Zdob şi Zdub şi am rămas (plăcut) impresionat .. Mai bine zis şocat de ce am auzit. Nu era sunetul cu care eram obişnuit “a la Z&Z”. Vocea lui Roman putea fi recunoscută (aşa cum o ştiu din piesele noi) doar la sfârşitul versurilor. “Dead Chicks Don`t Sweat”, apoi “Lost World”, “Reality In Dreams” şi “Sucker No More”. Mult mai multă brutalitate, mult mai multă originalitate, mult mai mult! Din piesele zdubilor plac doar primele albume (hardcore-ul moldovenesc). Întrebarea e… de ce şi-au schimbat genu? (Piesele sunt din 1994, primele înregistrări ale formaţiei). E muzica etno mai bine vândută, sau …

Filed under: Muzică   |  Leave a Comment
Tags: Death Chicks Don't Sweat, etno, hardcore, Lost World, Reality in Dreams, Sucker No More, torrente, Zdob şi Zdub

“Fustele mini – periculoase”

18Sep08

Un articol BBC:

Ministrul de etică şi integritate din Uganda consideră că fustele scurte ar trebui interzise deoarece atrag atenţia şoferilor, producând astfel accidente.

“Ce este în neregulă cu o fustă mini? Poţi provoca un accident deoarece mai mulţi oameni sunt slabi din punct de vedere mental”, a comentat Nsaba Buturo, adăugând că a purta o fustă scurtă este egal cu a ieşi gol pe stradă.

Mai mult, ministrul susţine că fustele  mini ar trebui considerate indecente, iar purtarea lor pedepsită.

Potrivit ministrului, vestimentaţia indecentă este unul dintre viciile cu care se confruntă societatea ugandeză.

Filed under: Achtung!   |  Leave a Comment

Prima fotografie cu o planetă extrasolară … (!)

18Sep08

Deci, un articol din Evenimentul Zilei care mi-a plăcut mult! Oamenii de ştiinţă au făcut primele fotografii cu o planetă din afara sistemului nostru solar. Planeta orbitează în jurul unei stele foarte asemănătoare cu Soarele nostru. (ciudat că am aflat asta chiar când trec tema Sistemului Solar la geografie).

Este prima planetă extrasolară (deja scriam “extraşcolară”… ciudat) care a fost observată folosind un telespoc (celelalte aproximativ 300 de planete extrascolare au fost descoperite şi detectat până acum folosind metode indirecte precum schimbările observate la o stea când o planetă trece direct prin faţa ei, din perspectiva Pământului.

Telescopul folosit a fost Gemini North din Mauna Kea, Hawaii, care a făcut fotografii directe ale planetei. Hm, are mărimea lui Jupiter, dar are o masă de 8 ori mai mare, şi este, de asemenea, cu mult mai fierbinte.

Planeta este localizată în galaxia noastră, Calea Lactee, la 500 de ani-lumină depărtare de Pământ (1 an=10 trilioane de kilometri). Dintre toate planetele extrasolare cunoscute, aceasta orbitează cel mai departe de steaua sa. Distanţa dintre ea şi soarele său este de 11 ori mai mare decât distanţa dintre Neptun şi Soare.

Prima fotografie cu o planetă extrasolară

Aşa, şi o declaraţie: “Întotdeauna a existat obiectivul de a face o fotografie unei planete care orbitează în jurul unei alte stele. Provocarea este că planetele sunt mult mai greu de depistat decât stelele”, a spus Ray Jayawardhana, unul dintre cercetători, citat de Reuters.

Extratereştri? Nu! Planeta se pare că e alcătuită din gaz, iar cercetătorii lucrează în prezent pentru a obţine confirmarea că planeta se roteşte cu adevărat în jurul stelei, aşa cum reiese din fotografie.

 

Filed under: Ştiinţă   |  Leave a Comment
Tags: an lumină, Calea Lactee, extratereştri, gaz, Gemini North, geografie, planeta, soare, stea, telescop, univers, Ştiinţă

Bade, couseşti?

17Sep08

O doamnă distinsă intră într-un butic elegant de pălării.

- Cu ce vă putem servi?

- Mi-aş dori o pălărie mare, cu ceva romantic, poate cu o tentă bleu sau verde, poate cu flori, sau cu fructe stilizate…

- Concret, la ce vă gândiţi?

- Concret, la o partidă de sex. Dar ar fi bună şi o pălărie frumoasă…

—————————————————————

Nu ştiu alţii cum sunt, dar… de ce pentru a închide Windows-ul trebuie să facem click pe Start?

—————————————————————

Un tip către o pisică : Pis, pis, pis, pis …
Pisica, văzîndu-şi de drum : Peace, man !

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Într-o zi badea Gheorghe cosea liniştit când deodată se apropie un englez şi, cu o română mai stricată, îl întreabă:
- Bade couseşti?
Badea nimic.
-Bade couseşti? se răsti englezul.
Badea nimic.
Se enervează englezul şi strigă tare:
-Badeeeeeeee couseştiiiiii? la care badea Gheorghe:
-You have on obsesion man?

Filed under: Bancul zilei   |  Leave a Comment
Tags: badea, banc, bancuri, coasă, englezul, Gheorghe, glumă, pis, pisică, pălărie, sex

Primele zile de liceu (1-8)

15Sep08

E 9 septembrie, şi chiar de mă simt ciudat… admit că sunt « licean ». De ce ? Pentru că a fost 1 septembrie, şi am ajuns în a X-a “B”, o clasă real(ă/istă) de liceu. Cum a fost prima zi? Ciudată! De ce? Pentru că mă simţeam ciudat, pentru că aveam şi emoţii. Trei ani pe care-i voi petrece alături de o clasă nouă. Nu mi-am luat cămaşa albă şi pantalonii negrii pe care stau praful săptămâni întregi, un tricou negru m-a făcut să mă simt bine. …să mă simt – eu. Fac cunoştinţă cu toţi colegii mei noi, sau defapt, tind să fac … majoritatea timizi… nu ca mine. Am grijă să-i aduc aminte lui Nicu că a greşit că a venit cu mine în clasă, cu mine în bancă (ulterior mi-a zis că regretă, îl înţeleg). Ce a trebuit să facem în prima zi ? Să aşteptăm discursurile lungi ale şefilor de catedre, directori adjuncţi şi copilaşi dintr-a I-a, cu mutre speriate. După… o oră de dirigenţie… Diriginte D-na Severin. E de bine ? E de rău ? Nu ştiu…

După câteva lupte cu Doina şi Lia pentru banca a IV-a de la uşă (Mă ştiu de mare încăpăţânat) (ce mai zâmbea Nicu), am încercat să ne auzim diriga. Să alegem între « Izvor, Râu şi Mare » şi « Bere, Şampanie şi Cognac », probabil să facem cunoştinţă astfel… măcar să ne apropiem unul de celălalt. Am ales Izvorul şi Berea, evident (evident ?).

Primele impresii ? Noii colegi – foarte timizi cu câteva excepţii, noi – aceiaşi. Eu simt că m-am schimbat. Oare cum ?

 

A doua zi a început cu o oră de clasă în care am încercat să ne clarificăm care şi cine e. Urmează o oră de istorie… D-na Bujag (ex-directoare). Ajung în prima bancă (de la perete), pentru că Evelina (colegă nouă) nu se simte în largul ei în prima bancă… şi-mi pasează banca ei. D-na Bujag presupune că are mari aşteptări de la mine (ca şi mine de altfel) (mă tot întreabă, îmi tot cere părerea), însă… sper să fie cum zice ea. Am început să găsim câteva cauze a succesiunii orânduirilor sociale, dar … devine temă pentru acasă. Urmează o oră de informatică unde am încercat cu mult efort să-mi aduc aminte câteva programe din Pascal, fără succes. Limba română îmi este predată de D-na Cecan, nu mi-a mai fost profesoară, dar presupun că mă cunoaşte. Ne-a tot zis ceva gen : « Literatura este o cunoaştere deplină a vieţii ce surprinde omul sub aspect interios şi exterios şi …», şi… asta am reţinut. Lecţia a IV-a : senzaţionala, excepţionala şi neobişnuita fizică. O matematică cu D-na Rovena în care facem cunoştinţă şi ne semnăm caietele. Plictisitor. La fel şi o lecţie de recapitulare la chimie … atât. Noul an se anunţă promiţător … (nu ştiu în ce sens)

 

A treia zi de şcoală debutează cu o altă lecţie de recapitulare la chimie, interacţiunea acizilor, bazelor şi oxizilor, (bla bla bla). Urmează să ascultăm iarăşi filosofiile D-nei Cecan la adresa literaturii (care ne învaţă prin Joc, prin Dragoste, prin Călătorii). Lecţiile de matematică trec repede, poate pentru că-mi plac ecuaţiile. Iar ora de Educaţie fizică a fost destinată pentru a ne cunoaşte probabil, stând întro clasă izolată de sala de sport (e în renovare). Lecţia de biologie îmi aminteşte de clasa a IX-a, de mirosul manualelor de atunci, de colegii de atunci. Îmi inchei ziua cu o oră de matematică. Sunt epuizat.

 

E 4 septembrie. Limba franceză – D-na Iordache – lecţiile de franceză îmi provoacă plăcere… pot discuta cu profesoara aşa cum aş vrea eu să fie relaţia elev-profesor. Îmi place. Geografia nu apucăm să o facem, cu toate « problemele » clasei. O matematică ce trece repede din cauza problemelor din ecuaţie, povestesc tema la biologie şi mă delectez cu o lecţie de fizică. A doua zi aflu că am luat 9 la bio, zvon nefondat după ce am aflat că e “doar” un 10.

 

5 Septembrie : O informatică în care încă încerc (din nou !) să-mi aduc aminte (iarăşi) programele Pascal, o română în care încercăm să dăm exemple de opere din care învăţăm ceva, o franceză la care iau primul 10 din liceu, pentru că am povestit un text (de fapt, am combinat 2 texte) şi o istorie cu orânduiri sociale. Am plecat d apoi deoarece lecţia 6-a nu o făceam (profa plecată), iar d-ul de ed. fizică a fost îngăduitor. O să-mi placa la liceu J

 

E luni deja, după un week-end lung, în care am conservat şi compot, ajung la şcoala în prima bancă la geografie, discutăm despre lecţiile de dirigenţie (alegem să vorbim despre viaţa sexuală). După ce ne introduce (!) profesoara în lecţiile de geografie (la figurat), urmeză limba franceză în care conjugăm verbe la timpul prezent imperfect. La lecţia de Noi şi Legea facem cunoştinţă cu D-na Mindrigan, care, nu ştiu de ce, şi-a adus aminte cum eu « alergam în gimnaziu, şi ieşeam din clasă cu tot cu uşă, şi un cârd de fete după mine ». Nu-mi aduc aminte, nici colegii nu-şi aduc. Facem cunoştinţă unii cu alţii, eu fac statistica la Paragraful II (starea civilă : avem 10 fete ocupate, 6 libere, una absenta J, şi Evelina nehotărâtă. A zis că nu ştie).

Urmează o matematică … ca celelalte. La ora de limbă română suntem puşi să povestim tot ce ne-a povestit profa la lecţiile precedente. Lilia se ridică, povesteşte puţin şi primeşte 7 K. Urmează Mindrigan cu aberaţiile lui care primeşte 8 („Romeo şi Julieta e un roman în care Romeo se ducea la balconul Julietei”). După o povestire drăguţă a Evelinei, aflăm că a primit doar 9. Doina, cu vocea tremurând primeste 10 („e mai bine ca Evelina, la ea lipsesc câteva exprimări”), iar eu – 10 („mai bine ca Doina”). Fericit, plec la ora de fizică la care rezolvăm problemele de care sunt îndrăgostit.

Filed under: Viaţa mea!   |  Leave a Comment
Tags: adolescenta, jurnal, prieteni, scoala, Viata

Câte pagini are internetul? :)

15Sep08

Ceea ce ştiam eu de mic copil, ce incercam să aflu ce e de fapt internetul – adică, cum se “mănâncă” el, şi ce ştie fiecare este că internetul e “mare”. În 1998, Google indexase deja 26 milioane de pagini. Acum… peste 1 trilion (1,000,000,000,000) (!) de URL-uri unice. De fapt, cum poate fi asta numărat dacă internetul e infinit? De ce infinit?! Deoarece sunt o mulţime de pagini ce conţin calendare şi legătura “ziua următoare”. Acesta e doar un exemplu de cum numărul paginilor e infinit.

Un studiu realizat de americani pe un esantion reprezentativ reda faptul ca in 54 de milisecunde utilizatorul isi face prima impresie daca ii place sau nu un site si aceasta este data de grafica. Adica de multe ori un site poate fi inchis din prima secunda pana a mai reusi sa isi etaleze informatia. Acum 2 ani timpul mediu de asteptare pentru incarcarea unui site era de 10 secunde. Acum a scazut la 7 secunde. Citirea unei pagini web este diferita de citirea unei pagini de carte.

Filed under: D'ale WWW   |  Leave a Comment
Tags: Internet, studiu, web

Experimentul LHC

09Sep08

Data lansării LHC-ului: 10 septembrie 2008
cris sau tradus de Adrian Buzatu pentru http://fizicaparticulelor.ro/

CERN, laboratorul european de fizica particulelor, a anunţat oficial chiar astăzi, 7 august 2008, data primei încercări de a circula un fascicul de protoni prin acceleratorul Large Hadron Colllider (LHC). Este vorba de 10 septembrie 2008, o lună şi un pic de astăzi înainte. Vă prezentăm mai jos traducerea noastră a declaraţiei de presă.

CERN a anunţat astăzi că prima încercare de a circula un fascicul de protoni prin acceleratorul Large Hadron Collider (LHC) va avea loc pe 10 septembrie 2008. Vestea vine odată cu anunţul că etapa de răcire a acceleratorului a fost îndeplinită cu succes. Lansarea acceleratorului va putea vizionată în direct pe internet la http://webcast.cern.ch şi la televizor prin televiziunea Eurovision.

LHC este cel mai puternic acceelerator de particule din lume, producând fascicule de şapte ori mai energetice decât următorul cel mai puternic accelerator din lume (n.t. acceleratorul Tevatron de la laboratorul american Fermilab). De asemenea, LHC va produce de 30 de ori mai intens atunci când va atinge funcţionarea optimală, probabil prin 2010. LHC-ul este găzduit în un tunel lung de 27 de kilometri (n.t. aflat la 100 de metri adâncime sub oraşul Geneva, la graniţa între Elveţia şi Franţa). În plus, LHC-ul foloseşte tehnologii care nu ar fi fost posibile acum 30 de ani (n.t. Acum 25 de ani a început construcţia acestui tunel pentru un accelerator care accelera şi ciocnea electroni şi pozitroni, denumit LEP). Astfel, în un anume fel, LHC-ul este propriul său prototip.

Camera de Control a CERN, de acolo de unde LHC-ul va fi operat şi unde televiziunile vor avea acces pe 10 septembrie.

A porni un accelerator nu e la fel de simplu ca a aprinde lumina într-o cameră. Testele de validare cupriind mai multe etape. Întâi, fiecare din cele opt sectoare ale acceleratorului sunt răcite. Apoi, 1600 de magneţi superconductori sunt testaţi electric şi, rând pe rând, curent la valoarea nominală este făcut să treacă prin fiecare dintre ei. Urmează pornirea simultană a circuitelor electrice din fiecare sector în parte, iar apoi simultană a celor opt sectoare. Astfel, toţi aceşti magneţi vor lucra ca un singur aparat.

Procedeul descris mai sus se apropia de finalizare la sfârşitul lunii iulie, căci toate cele opt sectoare operau la temperatura de 1.9 grade Kelvin (deasupra temperaturii de zero absolut, adică la -271 grade Celsius). Următoarea etapă o reprezintă sincronizarea LHC-ului cu acceleratorul Super Proton Synchrotron (SPS), adică ultima piesă din lanţul de accelerare (n.t. există mai multe acceleratoare, fiecare preluând protonii la o energie şi accelerându-i până la energie mai mare, apoi predându-i următorului accelerator, care îî accelerează mai departe. Ultimul din această serie este LHC-ul. Tot un astfel de lanţ de accelerare serveşte şi acceleratorul Tevatron de la Fermilab). Coordonarea celor două acceleratoare trebuie să aibă o precizie de mai puţin de o nano-secundă. Un prim test al acestei sincronizări este plănuit pe 9 august 2008 pentru fascicolul de protoni care circulă în sensul acelor de ceasornic. În săptâmânilor următoare va avea loc testul pentru fascicolul de protoni care circulă în celălalt sens de rotaţie. Testele vor continua şi în septembrie, pentru a ne asigura că întreaga maşină (întregul lanţ de accelerare) este gata pentru a accelera şi ciocni fascicule de protoni la energia de 5 TeV pe proton. Aceasta este ţinta de energie pentru 2008. (n.t. spre comparaţie, acceleratorul Tevatron de la Fermilab, care este în prezent cel mai energetic accelerator din lume, are protoni la energia de 1 TeV, iar când LHC-ul va atinge energia nominală în 2009, va avea 7 TeV pe proton). Dacă toate testele sunt cu succes, pe 10 septembrie LHC-ul va primi fascicule de protoni la energia de 0.45 TeV.

Schematică a acceleratorului LHC, la 100 de metri sub pământ, precum şi localizarea experimentelor sale.

Odată ce se va confirma că cele două fascicule la 0.45 TeV for circula stabil în sensuri diferite, ele vor fi puse să se ciocnească. Apoi fasciculele vor fi accelerate până la 5 TeV, ducând frontiera fizicii particulelor şi mai departe (n.t. În prezent, coliziunile cele mai puternice sunt cele de protoni şi antiprotoni ale acceleratorului Tevatron, fiecare având 1 TeV pe proton sau antiproton).

“Terminăm acest maraton cu un sprint”, spune Lynn Evans. “A fost un efort susţinut şi cu toţii suntem nerăbdători să lansăm programul de cercetare de la LHC”.

Imagine a interiorului tunelului acceleratorului, la 100 de metri sub pământ.

CERN va lansa în mod regulat ştiri despre acest progres, până când vom ajunge la coliziuni de particule. Jurnaliştii care doresc să fie prezenţi la CERN pentru primele coliziuni pe 10 septembrie trebuie să fie acreditaţi cu biroul de presă al CERN. Datorită capacităţii limitate, prioritate se va jurnaliştilor de ştiri. Evenimentul va fi transmis şi pe internet la http://webcast.cern.ch şi va fi distribuit şi prin reţeaua de televiziune Eurovision.

Un centru media va fi instalat şi la sediul principal de la CERN, iar acces la centrele de control ale acceleratorului şi experimentelor sunt limitate şi vor fi alocate primilor veniţi. Acestea includ posibilitatea de a filmla din Centrul de Control al CERN, de unde LHC-ul va fi operat. Numai televiziunile vor putea avea acces in Centrul de Control al CERN. Nu va fi posibil accesul în tunelul acceleratorului.

Pentru mai multe informatii şi procedurile de acreditare, vă rugăm vizionaţi: http://www.cern.ch/lhc-first-beam

CERN, sau Laboratorul European de Fizica Particulelor, denumit în franceză Centre Europeen de Recherche Nucleaire şi în engleză European Organization for Nuclear Research, este cel mai mare laborator din lume în domeniul fizicii particulelor. Locaţia sa este la Geneva. În prezent, statele membre (în albastru ţările fondatoare, iar în verde ţăriile care au aderat la CERN mai târziu) sunt Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Ceha, Danemarca, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Suedia şi Ungaria. (n.t. România este ultima ţară din fostul lagăr socialist care nu este încă membră CERN, până şi Bulgaria este membră încă din 1999!). India, Israel, Japonia, Federaţia Rusă, Statele Unite ale Americii, Turcia, Comisia Europeană şi UNESCO au statut de Observator.

Filed under: Achtung!   |  1 Comment
Tags: CERN, fizică, LHC

Popmundo – celebritate virtuală

05Aug08

Am intrat de câteva zile în comunitatea Popmundo. Nedumerit iniţial, am găsit pagina de înregistrare. Mi-am ales un nume din lista ce mi-a fost dată, amuzat de descrierea tipilor. Mircea Peneş, tipul meu, visează să devină un nume cunoscut în lumea divertismentului. De fapt, acesta e şi scopul jocului. Ce e de fapt Popmundo? “Un joc de comunitate şi role-playing bazat pe industria muzicalã” – îmi răspunde pagina de ajutor. Deci, cu doar câteva click-uri, şi câteva minute libere – am ajuns în Bucureşi, oraşul pe care mi l-am ales. De ce Bucureşti? Pentru că e singurul oraş din România (şi Moldova) din joc. Am văzut pe forum că erau şi români interesaţi de adăugarea Chişinăului… dar, au ei alte reguli în selectarea oraşelor noi.

Am început prin a ascultao pe mama, care e “atât de mândră de mine”, încât crede că “orice mamă şi-ar dori un copil ca mine”. E foarte “sigură că voi reuşi în viaţă.” Are 21 de dorinţe pentru mine, din care am reuşit să fac 18, celelalte 3 le voi face în curând când voi avea mai mulţi bani. Apropo, bani?!

De fapt, Mircea lucrează ca Barman pentru Clubul Rock it din Bucureşti. Mircea câştigă în prezent 1 200 € pe săptămână. Rock it! [BUC] funcţionează şi este în proprietatea Jackson’s Choise Inc. Angajat la 6 zile în urmă de Ian Smallridge. În Bucureşti există 712 localuri disponibile, de la baruri, săli de repetiţii, hoteluri până la parcuri şi magazie. Banii îi voi primi vineri, aşa că până atunci – cerşesc (câte 100 € pe zi aproximativ)

Mi-am făcut şi formaţie de heavy metal, Corbus Albus (după trupa din Moldova). Am dat câteva spectacole “inexistente”, dar sunt ambiţios. 

În prezent, Mircea, eroul meu, este un personaj gata de flirt cu şarm slab şi aspect teribil. Mircea are un IQ acceptabil. Mircea poate cânta teribil şi dovedeşte un talent muzical slab. Fiecare personaj învaţă anumite abilităţi de care are nevoie în carieră. Încă nu sunt sigur la ce voi cânta, dar Sanda Onică s-a oferit să mă înveţe Bazele Instrumentelor cu Coardă, ca să-mi predea Chitara electrică.

Am compus şi un cântec, Break me, însă pe care nu l-am prea cântat în concerte. Voi încerca să-mi cumpăr cărţi din banii obţinuţi pentru a avea mai multe rezultate pozitive.

De la început, multe persoane s-au arătat interesate de eroul meu, primind zilnic mesaje de la ei. Am primit şi un canar în cadou, care din păcate a murit (lipsă de moment de finanţe).

În joc, personajul este exact ca dumneavoastrã. Are un nume, o vârstã şi diferite atribute personale. Pe parcursul jocului, personajul îmbătrâneşte,învãţă lucruri noi şi evoluează în funcţie de felul în care jucaţi. Timpul se scurge mai repede iar personajul îmbătrâneşte mai repede. Poţi avea însă şi copii.

În general, un joc care mi-a captat de 6 zile atenţia, unul din cele mai bune pe care le-am găsit până acum.

Revin cu detalii

Filed under: Games   |  6 Comments
Tags: Comunitate, Muzică, Popmundo, RP, RPG

Wiki-naţiuni

25Noi07

RoWikicity este o ţară fictivă ce poate fi modificată liber, în care oricine poate să ajute! De exemplu, poţi crea comune, un al doilea Real Madrid (şi să joci meciuri cu alte cluburi) sau să fii jurnalist la un ziar. Dacă ai instinct economic creezi câteva companii mari, sau dacă eşti un om popular poţi câştiga alegeri prezidenţiale. Noi vrem să facem o lume fictivă, restul fiind real. Wikicity există deja în patru limbi: olandeză, engleză, română, italiană şi în dialectul Aeres. Eşti interesat? Intra pe http://rowikicity.wikia.com

Nu trebuie să fii înregistrat, dar ar fi mai simplu dacă te înregistrezi. Înregistrarea este complet gratuită!

Filed under: Games   |  Leave a Comment
Tags: Adlibita, Comunitate, jocuri online, Wiki-naţiuni, ţară fictivă